gravitația numelor
Toți ai Marei
Nu ca posesie. Ca apropiere. Ca orbită blândă. Ca felul în care numele nu stau doar scrise, ci se țin unele pe altele.
Mateiul · Bogdanul · Teodorul · Florianul · Marei
Întâi se vede forma.
Apoi începe să respire.
Imaginea adună. Câmpul viu deschide. Numele rămân aceleași.
Câmpul viu
Aici „Marei” nu mai este doar un cuvânt, ci un câmp: o lumină în care Florianul, Mateiul, Bogdanul și Teodorul pulsează discret, fiecare cu locul lui.
Toți ai Marei.
Toate ale Marei.
Nu o sentință, nu o schemă, nu o genealogie rece. O mică hartă afectivă: părinți, copii, nume, fire, lumină — și o gravitație care nu apasă, ci ține.